Shanghai. Suzhou. Huangzhou. Fengjing. Dacă doar primul nume vă spune ceva trebuie să ştiţi că celelalte trei îi erau cunoscute lui Marco Polo. Precum aventurierul veneţian acum 700 de ani aşa am rămas şi noi impresionaţi de fermecătoarele, la propriu, oraşe dimprejurul Shanghaiului. Mari lacuri, Marele Canal, faimoase plantaţii de ceai, fabrici de mătase – iată câteva argumente pentru a întreprinde o călătorie în zonă. Am avut ocazia să ne familiarizăm aceste atracţii  pe parcursul lucrărilor celui de-al 51-lea Congres al Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor şi Scriitorilor de Turism (FIJET) organizat la Shanghai.

Chinezii nu pot fi impresionaţi de nimic din ceea văd în America, în materie de oraşe şi construcţii. Şi asta pentru că au toată arhitectura şi planificarea modernă, la ei acasă. Shanghai e strălucitor atât ziua cât şi noaptea. Se vede foarte frumos în timpul unei croaziere pe râul Huangpu, când, spre seară, lumina apusului face metalul clădirilor mai cald, miile de geamuri strălucitoare, râul molcom.
O zi o puteţi dedica fără greş în a admira oraşul de pe cele mai înalte structuri ale sale. Oriental Pearl TV Tower, cu al său punct maxim la 468 m, este cel mai înalt turn de televiziune din Asia. În interior, la baza sa, vă recomandăm să poposiţi măcar două ore într-un excelent muzeu, care arată evoluţia oraşului în ultima sută de ani. Zeci de diorame, filme, fotografii de epocă, maşini şi reconstituiri  miniaturale ale străzilor comerciale, bursei, sălilor de bal ale oraşului anilor ‘30, vă arată un oraş îndrăgostit pe rând de meşteşuguri, comerţ, tango, şi mereu de noutate.

474 de metri mai jos!

Deschisă anul acesta, SWFC, clădirea Centrului Financiar Shanghai, este momentan cel mai înalt observator din lume. Construit de japonezi, are o siluetă elegantă, cu o fereastră de câteva etaje spre vârful care se îngustează. La prima vedere seamănă cu un deschizător de sticle de bere. Lifturile urcă în mai puţin de un minut până la etajul 97 (baza ferestrei), apoi scări rulante şi alt lift te duc la etajul 100. Aici te plimbi pe Sky Walk, un coridor de sticlă. Uitându-te în jos ai impresia că se mişcă şi te cam ia cu ameţeală. Podeaua este tot din sticlă, cu doar câteva porţiuni mate, şi din anumite unghiuri se poate vedea până jos, în autostradă. 474 de metri mai jos!

Când v-aţi săturat de tehnologie şi înălţimi, coborâţi în oraşul vechi, în zona comercială Yuyuan. Străzile sunt pline de lume, la fel şi podul roz, în colţuri, de pe lac, atelierele în care îţi poţi face poze în decor de epocă. Copii dar şi părinţi fac coadă să se uite într-o... cutie de lemn. Omul ce-i încasa o sumă derizorie, mânuia în spatele draperiei păpuşi, animând sceneta cu voce, muzică, zgomote. Tot aici, grădina Yuyuan, vă pregăteşte sufleteşte pentru frumuseţile provinciei.

Frunze de lotus şi mătase

Oraşele provinciei se spune că sunt mici. Au între… 6-8 milioane de locuitori fiecare. Asemănătoare în cartierele noi, ele atrag prin părţile tradiţionale. Suzhou, la trei ore cu maşina de Shanghai, are o stradă veche, restaurată, denumită Shantang, cu magazine de meşteşugari. Casele dau, în mod tradiţional, către un canal. Grădina Lingering este însă motivul pentru care ne-am întoarce aici. E un loc în care ai vrea să rămâi, numai tu cu frunzele de lotus, cu muzicanţii din pavilion. Construită pe înălţime, împrejurul unui lăculeţ, cu pavilioane de stat şi meditat în fiecare anotimp, este una din cele patru grădini clasice din Suzhou, din perioada secolului al XV-lea.
Mătasea sudului Chinei a atras europenii de sute de ani. De sunteţi un brav urmaş, e recomandată o vizită la prima fabrică de stat, deschisă în urmă cu 60 de ani. Deşi preţurile de magazin central nu se justifică, interesant e să vezi cum se face mătasea, de la vierme la produsul finit.

Ceaiul dragonului şi Buda care râde

Hangzhou este la două ore distanţă de Suzhou. Vizita la Templul budist Lingyin te aduce faţă în faţă cu figura sănătoasă a lui Buda care râde. Că te fotografiezi cu el în stânca din grădina templului ori în oraş, pe Hefang, cu statuia strălucind ca de aur, e de bun augur.
Strada Hefang e vechea comercială din Hangzhou, vie, excelent refăcută pentru turişti, decorată cu şiraguri de lampioane roşii. În magazinele de ceai ţi se arată cum se sortează frunzele şi poţi gusta din diverse sortimente şi calităţi de ceai verde. Farmaciile expun tot felul rădăcini şi ierburi miraculoase. Liniştit, relaxant, aşezat pe dealuri, beneficiind de calmul marelui West Lake, oraşul e spledid. Nu degeaba, printre chinezi e renumit ca cel mai frumos din toată ţara. Întreaga zonă centrală e numai un parc, o pădure de fapt, cu căsuţe tradiţionale ori vile. Plantaţiile de ceai sunt renumite în lume: de un verde umed toamna, cu arbuştii aşezaţi în şiruri, cu mici lacuri şi case de ceai pierdute printre copaci, peisajul oferit se pate încadra în “mai frumos decât în filme”.
În plus aici începe una dintre minunile inginereşti ale Chinei: Marele Canal. Cu o lungime de aproximativ 1800 de kilometri, el se îndreaptă către nord şi ajunge până la Beijing. Construit acum 2500 de ani, este cel mai lung şi cel mai mare canal existent în lume.

Fascinaţia apelor sudului

Fengjing, la ceva mai mult de o oră de Shanghai, e oraşul pe apă ce merită un reportaj întreg. De aceea îi vom păstra secretele pentru un număr următor. Vă spunem acum doar că are savoarea unei Chine ghicite, a unei lumi care se pierde natural, fără părere de rău, cu oameni stând pe scaune, în strădă, privind lumea ca un spectacol. O atracţie a zilei a fost, fără îndoială, parada dragonilor. Momentul în care un jurnalist român, reprezentantul redacţiei noastre, a fost invitat să ia locul unui dansator. Şi astfel am fost surprinşi de fotografii cotidianului Shanghai Daily care a publicat şi un fotoreportaj de la acest eveniment.

(Revista Traveller Magazin, nr. 68, Noiembrie 2009)

DOINA, SÎNZIANA & MARIAN CONSTANTINESCU